o speranta de reunire a artelor

Când am început acest proiect, acum vreo 14 ani, prin 2005, aveam certitudinea că va crește, se va îmbogăți, de la an la an, cu elemente noi, cu viziuni noi și profunde asupra fenomenului artistic, și nu numai, cu dorința expresă a tinerilor artiști de atunci, de a se afirma, de a face cunoscută imaginea școlii în care învățau, și pe care o iubeau sincer...

Ani la rând am trăit bucuria succesului, a recunoașterii valorice a acestei reviste, nu doar la nivel județean, cât și la nivel național, dovadă fiind premiile și distincțiile primite în cadrul unor competiții de specialitate. Ultima confirmare, obținerea PREMIULUI I, a venit de la Festivalul internațional Anelisse, organizat de Asociația culturală Vasile Pogor, în colaborare cu Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul UAGE-Iași, precum și Facultatea de limbi moderne de la Universitatea de Stat din Chișinău, Republica Moldova, festival-concurs la care, în 2014, am obținut cea mai înaltă distincție, PREMIUL și TROFEUL DE EXCELENȚĂ.

Un nou număr al revistei, înseamnă un pas important în afirmarea spiritului artistic novator, dar și continuarea unei tradiții, care își are rădăcinile în devotamentul, pasiunea și noblețea dragilor înaintași ai celor care astăzi iscodesc tainele artei , zămislind frânturi de vise, elan de aripi, năzuind către azuriul unui cer al frumosului ideal. De aceea, prin această revistă, am creat o punte de legătură nu doar între arte, dar și între generațiile de elevi și profesori ai Colegiului de Artă, tocmai pentru a insufla fiecărei serii de elevi, sentimentul apartenenței la această familie nobilă.

Fiecare număr al revistei poartă amprenta unei generații de elevi, dat fiind faptul că în paginile ei se regăsesc mărturii ale trecerii lor prin acest locaș de învățământ artistic. Elanul și disponibilitatea, dorința de afirmare, precum și implicarea sinceră, toate laolaltă ar trebui să domine și generația actuală, dar si generatiile care vor veni. Într-o epocă a hipercomodității , implicarea într-un act artistic serios, pare o mare provocare. Constantă rămâne, de asemenea, ideea promovării tinerilor artiști, care au dovedit de-a lungul anilor de școală, nu doar talentul, dar si capacitatea de a obține performanța în concursuri și olimpiade naționale și internaționale.

Căci nimic nu poate fi mai înălțător, decât sentimentul că, dincolo de lecțiile obișnuite, impuse de programe ticluite, cel mai adesea, de oameni dinafara specialității, poți face și altceva, special, mult mai aproape de sufletul dornic de afirmare, al tânărului elev din acest liceu, ceva care să cuprindă revărsarea de frumos a spiritului nobil al artistului, năzuind mereu spre diafan...

Sub cupola marii Arte, așadar, ne adunăm an de an, mereu alții, dar urmând acelaș principiu esențial, care stă la baza minunatului proiect: INTERFERENȚA ARTELOR !

Căci într-o școală, în care ARTA e la ea acasă, în diversele ei forme de manifestare, e lesne că efortul nostru se concentrează spre aflarea punților de legatură între literatură,muzică, pictură, coregrafie, artă dramatică, sau arhitectură; iar aceste tainice legături le simțim, le trăim pe viu, le teoretizăm mai puțin, dar le exprimăm în mod concret, în lucrări artistice: literare, muzicale, coregrafice, picturale, arhitecturale, în care vibrează sentimente și viziuni diferite, dar care sunt suținute de aceeași sensibilitate inefabilă și indescriptibilă, cu care noi suntem atat de familiarizați!

O pictură perfectă este asemenea unui poem perfect, o construcție logică, realizată de rațiunea umană, o expresie arhitecturală a gândirii, în care fiecare parte se află într-o relație cauzală cu scopul dramatic al întregului.

Credem în solidaritatea constructivă a artelor, în posibilitatea reunirii lor. Henri Delacroix afirma, pe bună dreptate, că ”fiecare artă ne dă și ne refuză ceva. Există în fiecare artă un semn de neîmplinire, precum și necesitatea celorlalte arte...iar artistul este ca o albie, a cărei funcție, e să conducă forțele naturii în formele artei”.

Ajunsă la cel de-al 14-lea număr, revista Claritatea, singura revistă a Colegiului Național de Artă ”Octav Băncilă”, aduce iarăși în prim-plan, dovada clară a preocupării profesorilor pentru șlefuirea până la strălucirea diamantină, a talentului celor care azi sunt elevi, iar mâine vor păși triumfători pe marea scenă a ARTEI UNIVERSALE, neuitând locul de unde au pornit, dar nici pe cei care au trudit la devenirea lor.

Prof. Aneta Bot